Ce este comportamentul de auto-sabotare?

Autosabotarea poate fi definită ca orice comportament care este împotriva sinelui nostru, împotriva obiectivelor și valorilor proprii.
Rareori ne propunem să ne autosabotăm. De fapt, de obicei este invers… S-ar putea să fii surprins să afli că majoritatea comportamentelor de autosabotare provin din autoconservare.
Uneori ne autosabotăm pentru a scăpa de sentimentele incomode. Poate că nu am fost învățați cum să gestionăm și să procesăm gândurile și emoțiile dificile, așa că facem tot ce ne stă în putință pentru a le amorți pe moment, iar alcoolul și drogurile sunt folosite pentru a amorți temporar aceste stări.
Comportamentele de autosabotare pot fi de asemenea învățate, sau pot fi mecanisme de coping – adică modalitățile prin care faci față evenimentelor stresante din viața ta dezvoltate în trecut. De exemplu, dacă am crescut într-o familie abuzivă, a trebuit să ne luptăm pentru a scăpa de ea. Însă, deși aceste mecanisme ne-au ajutat pe atunci, perpetuate până la maturitate, este probabil să aibă un efect dăunător asupra relațiilor noastre.
După cum se spune, „neuronii care se declanșează împreună se conectează”. Sau spus mai simplu, creierului îi place familiarul. Cu cât rulăm mai mult un circuit neuronal în creierul nostru, cu atât acel circuit devine mai puternic.
Acesta este motivul pentru care poate fi atât de greu să scapi de comportamentul de auto-sabotare. Până când vom învăța moduri noi și mai sănătoase de a gândi și de a ne comporta, până nu le vom exersa din nou și din nou, ne vom trezi că revenim cu ușurință la a face reacționa în modul pe care îl cunoaștem cel mai bine – chiar dacă este cu prețul stării noastre de bine.
În aceste cazuri, trebuie să luăm măsuri active pentru a lupta împotriva comportamentelor noastre de autosabotare. Mai întâi trebuie să identificăm care sunt acestea și apoi să lucrăm pentru a le înlocui cu moduri mai sănătoase de a relaționa și de a ne comporta.

Semnele unui comportament de auto-sabotare

Îți asculți criticul interior – „nu ești suficient de bun”, „toți cred că ești un idiot”, „nimic nu va merge vreodată”, „nu ești în stare de nimic”… Cu toții avem un critic interior – dar avem și de ales dacă îl ascultăm. Există tot felul de tehnici pe care le putem folosi pentru a liniști această voce interioară. Dar primul pas este să-l identifici. Ascultă ce fel de povești îți spune – și vei realiza că nu ești tu.

Amânarea – provine din frica de eșec. Ironia este că atunci când amânăm, ajungem să ne îndeplinim propria autoprofeție. Data viitoare când simți nevoia de a amâna lucrurile, recunoaște disconfortul prin care treci și realizează-ți sarcinile, chiar dacă ai impresia că nu au ieșit în modul cel mai perfect Procastinarea e prietenă bună cu perfecționismul.

Eviți orice riscă să-ți provoace durere – câteodată, după ce ne ardem cu vreo experiență în viață, s-ar putea să ne trezim evitând situații în care ar fi posibil să experimentăm din nou aceeași durere. Dar adevărul este că tot ceea ce merită să avem în viață implică ieșirea în afara zonei noastre de confort – inclusiv iubirea.

Utilizarea de substanțe – alcoolul și drogurile ar putea ajuta la amorțirea durerii pe termen scurt, dar tind să ne provoace daune serioase pe termen lung. Dacă te trezești că alcoolul este partenerul tău pe care te bazezi pentru a înlătura emoțiile dificile sau pentru a „trece peste” situații sociale, acesta este un semn că s-ar putea să te autosabotezi.

Ești o persoană ce are nevoie să dețină controlul – indiferent dacă ne place sau nu, nimic nu este permanent. Și când încercăm să controlăm situațiile sau oamenii de fapt ne blocăm propria creștere.

Nu poți spune NU – s-ar putea să te gândești despre tine : e atât de nobil să fii bun! Plăcerea oamenilor este una dintre cele mai acceptate forme de autosabotaj din punct de vedere social. Granițele sunt acolo pentru a ne proteja – pentru a ne asigura că ne canalizăm energia în zonele vieții noastre care chiar merită. Fără limite clare, ne pierdem identitatea încercând să-i mulțumim pe toți, și dacă ne mai rămâne energie doar, ne gândim și la noi – dar de cele mai multe ori, acest lucru nu se mai întâmplă.

Sunteți ”mama tuturor răniților” – îngrijirea constantă a altor persoane poate servi ca o distragere a atenției de la a ne confrunta cu propriile noastre probleme. Poate fi, de asemenea, un semn de co-dependență.

Ai o stimă de sine scăzută – atunci când nu credem că suntem demni de lucrurile bune, s-ar putea să ne pregătim în mod subconștient pentru eșec. În acest sens, rămânem „în siguranță” demonstrându-ne nouă înșine că am avut dreptate tot timpul ( profeția auto- împlinită).

Cum să te eliberezi de autosabotaj

Eliberarea de auto-sabotaj implică de obicei un proces de introspecție, pentru a descoperi de unde provine. Odată ce suntem capabili să identificăm de unde a început comportamentul – și ce rol adaptativ a servit inițial – putem exersa autocompasiunea și auto-iertarea pentru ceea ce am făcut când eram în modul de supraviețuire – când pur și simplu nu știam mai bine cum să procedăm. Și de acolo, putem începe să învățăm moduri mai sănătoase și mai eficiente de a ne comporta, care ne vor fi de folos pe termen lung.

Nu ești blocat. Poți întrerupe ciclul. Te poți vindeca singur.