Pentru unii dintre noi, a ne apăra pe noi înșine nu vine de la sine – de fapt, s-ar putea chiar să pară imposibil. Poate că ești cineva căruia nu-i place să „tulbure apele”, așa că înghiți orice gânduri sau sentimente în contradicție cu ale celorlalți pentru a evita confruntarea.
A merge împreună ”împreună cu valul”, cu ceea ce își doresc alți oameni se pare că este cel mai bun – sau mai ușor – lucru de făcut.
Dar când le permitem oamenilor să treacă peste noi, ne va lăsa cu un gust amar în gură. Vom rămâne cu furie și resentimente. Ne-am putea întreba de ce oamenii sunt atât de nepăsători…
Să ne apărăm pe noi înșine înseamnă să avem limite și, mai important, să știm cum să le afirmăm. Când nu facem asta, devenim pasivi în cele din urmă – permitem vieții să „se întâmple”, iar acest lucru ne poate costa….
Dacă ți-e greu să te ridici și să-ți aperi convingerile, probabil că nu ești în contact cu propriile tale nevoi – și ești prea în acord cu ale altora. Când se întâmplă acest lucru, alții pot profita cu ușurință de tine.
S-ar putea să te afli în una din următoarele situații:
• Te temi că te vei confrunta cu respingerea sau furia dacă nu cedezi dorințelor și nevoilor altora;
• Ideea de a te împotrivi altora te umple de groază. Știi că în adâncul sufletului vrei să spui ceva, dar cuvintele nu vin. Sau poate că vin, dar mai târziu, în momentul nepotrivit și într-o explozie de furie și frustrare;
• În general, preferi să fii vioara a doua decât să ieși lumina reflectoarelor;
• Probabil că supracompensezi la locul de muncă, (de ex. lucrezi ore peste program);
• Te simți pierdut sau fără direcție;
• Eviți confruntările cu orice preț;
• S-ar putea să te simți vinovat atunci când reușești să te ridici să-ți aperi convingerile;
• Ești pe placul oamenilor. De fapt, te simți confortabil să mulțumești pe toată lumea, în afară de tine.

De ce îmi este dificil să-mi susțin convingerile proprii?

Primul pas pentru a învăța cum să te ridici este să înțelegi de ce oare te simți așa. Indiferent dacă ești în mod natural introvertit sau extrovertit, exprimarea și afirmarea nevoilor tale ar trebui să fie relativ instinctivă. Când nu este – și când se simte excesiv de provocator acest lucru ne duce cu gândul la faptul că are de obicei rădăcini în trecut.
Undeva de-a lungul vieții s-ar putea să fi învățat că este rău să ai nevoi, că nevoile tale nu erau la fel de importante ca ale altor oameni, și că ele oricum nu-ți sunt îndeplinite. Această credință ar putea fi atât de adânc înrădăcinată încât nici măcar nu o conștientizezi. Dar în adâncul sufletului, această credință te ține prizonier nevoilor și dorințelor tuturor, în afară de cele care contează cel mai mult : ale tale proprii.
Poate că părinții tăi nu erau foarte adaptați la nevoile tale în creștere. Sunt cazuri în care copiii sunt responsabilizați cu sarcini de adulți (ex: să-și îngrijească proprii frați, sau să fie nevoiți să aibă grijă de un părinte care nu era bine – mental, fizic sau emoțional) și care s-a bazat prea mult pe tine. Poate ai fost prea empatic cu ei. Ți-ai făcut griji să-i rănești sentimentele sau să-l faci să se simtă rău dacă te-ai fi gândit să exprimi ce simțeai sau ceea ce îți doreai cu adevărat. Dacă ai trecut prin astfel de experiențe, s-ar putea să te confrunți cu multă vinovăție – poate chiar și astăzi.
Alternativ, este posibil să fi crescut cu părinți foarte stricți, în care să-ți aperi convingerile era ceva ce ieșea din discuție. Deoarece, atunci când ai exprimat ceea ce ți-ai dorit sau ce ai simțit, ai fost pedepsit, ignorat sau abandonat. De-a lungul timpului, ai învățat să te faci mic și să-ți suprimi nevoile cu totul.
Dacă ți se pare familiar, s-ar putea să te găsești în relații similare astăzi. Poate că ai un șef abuziv , un partener care controlează totul, un prieten epuizant din punct de vedere emoțional… Noi tindem să căutăm dinamici similare cu cele pe care le-am experimentat în copilărie pentru că le simțim „familiare”.

Cum să spargi tiparul creat, susținându-ți propriile tale convingeri?

Identifică de ce ți se pare atât de dificil să îți susții punctul de vedere – te-ai aflat în vreuna dintre situațiile enumerate mai sus? Încearcă să identifici clar ce experiențe din copilărie te-ar fi determinat să îți subminezi propriile nevoi. Când înțelegem de ce ne comportăm într-un anumit fel, facem primul pas pentru a schimba acel comportament.
Notează toate situațiile în care consideri că ai dat prea mult – în relațiile tale, la serviciu, acasă etc. Dacă nu ești sigur, încearcă să identifici orice zone din viața ta care te fac să te simți supărat sau resemnat. Odată ce știi unde sunt dezechilibrele, poți începe treptat să le nivelezi, unul câte unul.
Fii clar în ceea ce privește nevoile tale – dacă nu ești sigur care sunt acestea, încearcă să faci brainstorming pe o bucată de hârtie, și scrie declarații precum:
„Mi-ar plăcea foarte mult dacă…”
“Vreau….”
„Este important pentru mine să simt…”
Satisfacerea și mai ales prioritizarea satisfacerii nevoilor altora în detrimentul satisfacerii nevoilor proprii a devenit probabil a doua ta natură. Îndreaptă-ți atenția asupra ta și a ceea ce îți dorești tu. S-ar putea să descoperi că trebuie să faci asta din nou și din nou. Creierul este un mușchi, va dura timp pentru a-l antrena să se concentreze asupra noului tipar.
Începe cu puțin și construiește-ți încrederea cu răbdare – asertivitatea este o abilitate, ceea ce înseamnă că e nevoie să o exersezi. Este probabil să te simți înfricoșat la început, așa că începe cu lucrurile mai mici care nu sunt atât de intimidante.
Folosește afirmațiile „eu” în comunicarea nevoilor tale – aceasta este regula numărul unu din manualul de comunicare sănătoasă. Câteva exemple în acest sens:
„Simt că ești nemulțumit de ceva în acest moment. Ai putea să-mi spui ce este în neregulă?”
„Nu sunt pregătit să vorbesc despre asta astăzi”
„Sunt suprasolicitat în acest moment și am nevoie să delegați unele dintre responsabilitățile mele altor membri ai echipei”.
Așteaptă-te să te simți vinovat, însă continuă oricum – ai grijă la orice emoție de vinovăție și pur și simplu recunoaște-o atunci când apare. Amintește-ți că este doar un sentiment vechi și nu este relevant sau util în acest moment. Dacă te ajută, îți poți imagina vizual că îți încui vinovăția într-un dulap/sertar gol din casă.
Ia în considerare faptul că ai putea fi blocat în relații nesănătoase – și dacă te afli în această situație, încearcă să găsești un echilibru mai sănătos. În mod ideal, aceste relații se vor schimba în mod natural într-o variantă mai sănătoasă pe măsură ce îți dezvolți abilitățile asertive . Dacă nu se întâmplă acest lucru, ar fi o idee bună să vă îndreptați către un terapeut de cuplu. Oamenii care te iubesc și au grijă de tine vor dori să te vadă crescând. Dacă nu o fac, este timpul să te înconjori de oameni care o fac.
Dorințele și nevoile tale sunt la fel de importante ca și ale tuturor. S-ar putea să nu fi fost recunoscute ca atare când erai mai tânăr, dar acum ai puterea de a te asigura că acum sunt. Și pe măsură ce începi să te lupți cu proprii tăi demoni, vei descoperi că lucrurile încep să se schimbe în favoarea ta.